An autumn walk/ Scurtă plimbare autumnală sau Din viziunea altora..."memento literar".

             "Demult nu ţi-am mai scris, să nu fii supărat. Am treabă; mă plimb toată ziua, şi ştii prea bine că nu mi-e urăt. Mă bucur de tot ce văd şi totul îmi tihneşte. Bunurile nimănuia nu mă ispitesc şi nici o slavă nu strică liniştea mea. Cînd sfărşesc, o iau de la început. Să zic că nu mi-a  rămas nimic de făcut într-o zi, şi tot mai găsesc cîte ceva. Dacă mi-aş număra degetele înnainte şi de-a-ndăratelea, de o sută de ori, sau beţele de chibrituri, tot nu izbutesc să mi se urăscă.

Urîtul vine şi din cărţi; dar ai băgat de seamă că pierind cuvîntul "plictis" de la tipar, s-au isprăvit şi sentimentul şi oamenii nervoşi afară din cale, şi medicamentele renaşterii gustului de viaţă? Dar vine mai ales din vanitate. Un om obişnuit îşi închipuieşte că se naşte ca să parvie şi că omenirea îi datoreşte ceva în orice caz. Mie nu mi s-a ivit încă această iluzie şi mă simt mulţumit cu puţinul ce-l am. Nu mă vaiet, nu mă plâng. Dacă îmi lipseşte ceva neapărat trebuincios, trîntesc cu pumnul în masă, fulger o secundă şi ... rîd. Ca într-un rîu cu albia calmă şi cu apele albastre, porcul de mocirlă al cîte unui gînd se apropie să se scalde în mine, să-mi tulbure curgerea lină prin grătarele de sidef ale lunii. Mi-e ciudă, dar abia mi-a fost ciudă, că mi-a şi trecut, şi rîd. Nu sunt trufaş, bolnav, supărăcios. N-ai idee ce om cumsecade sunt...

             Îmi place. Îmi place să mă uit, îmi place să merg şi îmi place să stau. Mănînc căt şapte, dorm cît opt. Şi muncesc pe brînci şi dacă n-am ce munci. Dar acum mă plimb cu poftă şi rîd!

 Despăţindu-ne în grădina zoologică, ţi-am spus: "Te las cu bine". Şi tu mi-ai răspuns: "vezi să nu te strici, Păcală". Nu s-a stricat Păcală. Păcală e os domnesc şi rabdă cu poftă, ca şi cum ar mînca. Păcală nu s-a bosumflat că toţi i-au luat-o înnainte. El îşi duce drumul la pas, la pas încet, oprindu-se şi uitându-se şi după ciori, după nori, după stâlpii de telegraf şi după căruţe.

Mi-aduc aminte, dragă, de un tablou ce mi s-a lipit de ochi: un băieţaş cu nasul gros ducea de căpăstru măgarul, încălecat de un unchiaş cu degetele mari prinse în subsuorile jiletcii. Unchiaşul poartă o scufie cu moţul de ciucure atîrnat pe nas. Trei femei din marginea şoselei dau bătrînului cu tifla pentru că e vesel şi că îşi osteneşte copilul. Un tablou zugrăvit aspru, cu peria parcă de sârmă şi semnat: Hodler.

              Eu am venit în lume cu credinţe de ţărănoi. Mi se pare că nimic nu mi se cuvine, şi dacă totuş cade ceva, mă bucur ca de un dar. Îmi fac socoteala ca şi cum n-aş fi. Dacă n-aş fi fost, nu aş fi ştiut nimic. Fiindcă sunt, aflu, şi aflînd, te bucuri, ca şi cum iei de căpătat. Dacă aş fi beteag, ar fi mai rău. Mă gândesc că aş fi putut veni pe lume orb, olog, să mă uit în lumină ca un ciob şi să mă târăsc ca o funie prin ţărînă. Dar sunt întreg ca o ciutură şi mă umplu cînd vreau cu lumina lunii, ca şi ciutura cu apa din fundul pămîntului rece, sunînd pînă-n adîncuri şi vărsând în drumul de urcare murmure de aur.

              De ce să mă cert cu viaţa, dacă-mi place? De ce să-i cat gîlceavă, dacă o iubesc? Crezi tu a fi ceva mai bun ca ziua scurtă pe care o trăieşti? Oamenii nu ştiu să umble, să se uite-n sus, să cate-m-prejur, să iscodească, să doarmă şi să rîdă.

Se însoţesc, doi sau zece, numai să se priceapă, fiecare împiedicat în picioarele şi chiorît de infumurarea lui. Din doi, unul vrea să fie mai mare; din o sută, de-aşijderi; pofta de treaptă sporeşte cu gloata. Ştii ce proşti sunt mai ales oamenii deştepţi? O mie de muşte zac la coada boului, ca un cataplasm, toată vara, fără ca boul să ştie; din cînd în cînd el îşi clatină coada, moale ca un bici, din care te-ai aştepta să troznească. Musca suge, coada doarme. Arată-i boului buricul degetului, că se sperie şi ia vînt.

              Mi-am pus o întrebare: cîţi oameni trec pe zi pe lîngă felinarul dintre plopi? Cîţi trec de sus în jos, cîţi de jos în sus? Şi-i număr de şase zile mereu... Şi râd.

Îmi place..."

"Îmi place" de Tudor Arghezi *

(*extras din volumul de proze "Ce-ai cu mine, vîntule?").

Arhiva foto privată/ Private Photo Archive

A walk in the park - Fall 2013

Click on the first photo for an enlarged format or better view.

Posted in Outdoor Wednesday; Share The Joy;