Despre neputință într-o lume a înstrăinării.
About the powerlessness in a world of alienation.
About the powerlessness in a world of alienation.
In memory of my beloved Puiu Miță, july 2003 - 27.05.2019
"Că eu sunt bolnav, că tu ești bolnav, că suntem bolnavi, știm prea bine.
Că eu mă pierd, că tu te pierzi, că ne pierdem, știm, din nou, prea bine.
Că tu ai uitat, că și eu uit, că toti uitam - adesea, natural, se știe.
Că între toate acestea și simțirile din fire, se trage o fină linie,
ca un "à propos", subtil între indiferență și uitarea de sine,
ca între un dezolant "je m'en fiche de toi", etalat fără rușine, paradoxal
ca și cum eu aș râde de tine, tu de mine, haotic pană la apoplexie.
Că suntem bolnavi, că tu esti bolnav, că eu sunt bolnav
de atâta micime, de frica de a nu ne fi bine, între toate cele,
ce se pierd treptat în a vieții ipocrizie, că ne targuim vezi bine
cum să nu ne rătacim între extaz și agonie, între "sunt bine"
spus ca pentru sine, pentru a nu da de bănuit că ne prelingem,
de fapt, fără pic de vlagă și entuziasm, latent balans,
ca intre azi și ieri, între ieri și maine ce poate nu mai vine.
Că tu ești bolnav, că eu sunt bolnav, că suntem bolnavi, chiar, știm prea bine.
Si uităm nonșalant, să ne oferim acel răgaz pentru un pic de mai bună simțire.
Că toți uitam, că și eu uit, că și tu ai uitat cum mai e să fii, să exiști,
Dincolo de orice dram de rătăcire, pentru că din neștiință, toți ne putem pierde
Intre indiferență, dezolare, uitare și înstrăinare... fireasca, umana, neputință."
"That I am ill, that you are ill, that we are ill, we know too well.
That I'm losing, that you are losing, that we are losing, we know, again, too well.
That you have forgot, that I've I've forgot, that, we all forget - often, of course, it is known.
As between, all these and the sensations in the threads, a fine line is drawn,
as an "à propos", so subtle between indifference and self-forgetfulness,
as between a desolate "je m'en fiche de toi", spread without shame, paradoxal,
as if I were laughing at you, you at me, chaotic until apoplexy.
That we are sick, that you are sick, that I am sick
of this scarcity, afraid of not being good, among all these,
what is gradually lost in the hypocrisy of life,
that we negociate, in order to not lose ourselves between ecstasy and agony,
between "I'm fine", saying this for itself, for not to give any suspicion,
that we're complaining in fact, without a bit of strenght and enthusiasm, a latent balance,
as between, today and yesterday, between yesterday and tomorrow
that it may no longer come.
That you are sick, that I am sick, that we are sick, indeed, we all know too well.
And we forget, nonchalantly, to give ourselves that respite for a feeling of better.
That, we all forget, that, I forget, that, you forgot how to be, how to live,
Beyond any wandering drama, because from ignorance, we all can lose
Between indifference, desolation, forgetfulness and alienation... the natural, but human helplessness. "
Că eu mă pierd, că tu te pierzi, că ne pierdem, știm, din nou, prea bine.
Că tu ai uitat, că și eu uit, că toti uitam - adesea, natural, se știe.Că între toate acestea și simțirile din fire, se trage o fină linie,
ca un "à propos", subtil între indiferență și uitarea de sine,
ca între un dezolant "je m'en fiche de toi", etalat fără rușine, paradoxal
ca și cum eu aș râde de tine, tu de mine, haotic pană la apoplexie.
Că suntem bolnavi, că tu esti bolnav, că eu sunt bolnav
de atâta micime, de frica de a nu ne fi bine, între toate cele,
ce se pierd treptat în a vieții ipocrizie, că ne targuim vezi binecum să nu ne rătacim între extaz și agonie, între "sunt bine"
spus ca pentru sine, pentru a nu da de bănuit că ne prelingem,
de fapt, fără pic de vlagă și entuziasm, latent balans,
ca intre azi și ieri, între ieri și maine ce poate nu mai vine.
Că tu ești bolnav, că eu sunt bolnav, că suntem bolnavi, chiar, știm prea bine.
Si uităm nonșalant, să ne oferim acel răgaz pentru un pic de mai bună simțire.
Că toți uitam, că și eu uit, că și tu ai uitat cum mai e să fii, să exiști,
Dincolo de orice dram de rătăcire, pentru că din neștiință, toți ne putem pierde
Intre indiferență, dezolare, uitare și înstrăinare... fireasca, umana, neputință."
"That I am ill, that you are ill, that we are ill, we know too well.
That I'm losing, that you are losing, that we are losing, we know, again, too well.
That you have forgot, that I've I've forgot, that, we all forget - often, of course, it is known.
As between, all these and the sensations in the threads, a fine line is drawn,
as an "à propos", so subtle between indifference and self-forgetfulness,
as between a desolate "je m'en fiche de toi", spread without shame, paradoxal,as if I were laughing at you, you at me, chaotic until apoplexy.
That we are sick, that you are sick, that I am sick
of this scarcity, afraid of not being good, among all these,
what is gradually lost in the hypocrisy of life,
that we negociate, in order to not lose ourselves between ecstasy and agony,
between "I'm fine", saying this for itself, for not to give any suspicion,
that we're complaining in fact, without a bit of strenght and enthusiasm, a latent balance,
as between, today and yesterday, between yesterday and tomorrow
that it may no longer come.
That you are sick, that I am sick, that we are sick, indeed, we all know too well.
And we forget, nonchalantly, to give ourselves that respite for a feeling of better.
That, we all forget, that, I forget, that, you forgot how to be, how to live,
Beyond any wandering drama, because from ignorance, we all can lose
Between indifference, desolation, forgetfulness and alienation... the natural, but human helplessness. "
Private archive.
2019©AlexaT
GândCălător.blogspot.com
Click to see enlarged views.
Series of photo instants,
up-close & collages;
Edited in color, sepia and/or black & white.
Visions. From time to time.
A mix of photo instants: February, March, 7 - March 9, 2019, SPRING 2019
*****
Motto:
"Write it on your heart
He is rich who owns the day, and no one owns the day
who allows it to be invaded with fret and anxiety.
Finish every day and be done with it.
You have done what you could.
Some blunders and absurdities, no doubt crept in.
Forget them as soon as you can, tomorrow is a new day;
begin it well and serenely, with too high a spirit
to be cumbered with your old nonsense.
This new day is too dear,
with its hopes and invitations,
to waste a moment on the yesterdays."**
**By Ralph Waldo Emerson in "Collected Poems and Translations".
Our compassionate selves.
Acknowledge the pain and woundedness in another.
Always offer help to another when possible. ❤️
**Source of poem/quotes above: Mind, Heart, Body, Spirit - FB/Internet.
Power of positivity
Power of positivity
Gladly shared with:
Be joyful, amazing and never give up to smile!
Stunning things are everywhere!
Stay positive, today, tomorrow and always!
Rămâi pozitiv, astăzi, mâine și întotdeauna!
So, very thankful, each and every day, to be inspired...
