Indian curry rice with vegetables: mushrooms & corn beans

Indian curry rice with vegetables: mushrooms & corn beans
Orez indian cu ciuperci şi porumb.


Ingrediente / etape de pregătire:
1. Fierberea orezului:
- orez prefiert/lung/tip basmati sau după preferinţă: 200 gr. (fiert în oala mică cu capac 10-15 min); ulterior, scurs;
   
2. Separat:
- 1-2 buc. de ceapă (solzişori) călită; se căleşte separat în puţin ulei;
- 3 morcovi mici, rondele subţiri - sote, căliţi în ulei după ceapă;
- 10 ciuperci - se adaugă peste morcovul gătit, rumenit şi se acoperă cu capac;
-  boabe porumb 1-2 ceşti - se adaugă împreună cu ceapa;

 3. Pregatirea curry-ului;
 In uleiul încins se adaugă pentru un interval de 6-7 sec. amestecând continuu pentru a se evita arderea:
- 1 linguriţă curry;
- praf de piper/sare;
- 1/2 linguriţă ardei iute/chilli/boia.
Se poate adăuga şi CIMBRU: 1/2 linguriţă.

4. Mixt de ingrediente la final: compoziţia + orezul în wok - se amestecă.
Se serveşte fierbinte sau rece - ca atare + salată sau ca o garnitură pentru grătar de orice tip sau după preferinţă.

Prezenta reţetă poate fi adaptată, se pot adăuga ingrediente, totul la liberul arbitru.

Tineţi minte: atenţie la sănătate! 

Step by step - preparation of:  indian curry rice with vegetables: mushrooms & corn beans.

Ingredients:

        1.   - Cooked rice; 200 gr. (1 full glass)long rice or basmati or usual.

              - In a covered pot the rice is cooked for 10-15 minutes and drained, very well.

         2.  - 3 carrots (chopped),  2-3 onions (very well sliced) & 10 mushrooms + 2 cups of corn beans must be cooked separate into a frying pan.
        3.  - Preparation of curry (1 spoon - mixture of condiments as you like - to be sweet & hot & spicy); It can be added: hot chilli pepper, black pepper, salt and thyme.

       4.  - Finally: in a hot pan while you prepared the curry add the rice & vegetables and let them for a couple of minutes to mix with spices! 

 The recipe it can be served by itself or you can add a salad or meat as you like... It can be served very hot or cold or as a garnish as well.

        

                     

Arhiva foto privată/ Private photos archive.

Click to see enlarged views.

©AlexaT&GândCălător.blogspot.com

The recipe:

 it can be very well adapted and  new ingredients can be added...

according to taste or as you like!

Be Aware: Stay healthy!

n.b. 

De gustibus non est disputandum!!

Pofta Buna! Bon Appetit! Enjoy!

“Ce e val ca valul trece…spunea poetul”.

In data de 15 ianuarie 2013 a avut loc o dublă sărbătoare: împlinirea a 163 de ani de la naşterea poetului nepereche – Mihai Eminescu, precum şi celebrarea Zilei Culturii Naţionale.

       



Nu are rost să înşir aici gândurile care mă animă vis-a vis de subiect…

      In ceea ce priveşte monumentalitatea personalităţii şi operei marelui poet, am ales să fac apel la una din cele mai îndrăgite poezii ale sale: Glossă. Iar pentru a sărbătorii cultura - am ales un articol publicat la 26 decembrie 1968 în “România Literară” şi republicat, apoi, în volumul “Puţină Gramatică”de Alexandru Graur, unul dintre cei mai mari filologi români, articol care cred că vă va face să fiţi uşor meditativi dacă îi veţi acorda puţină atenţie.

Glossă de Mihai Eminescu

“Vreme trece, vreme vine,

Toate’s vechi şi nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te’ntreabă şi socoate;

Nu spera şi nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

De te’ndeamnă,

de te cheamă,

Tu rămîi la toate rece.

      Multe trec pe dinainte,

    În auz ne sună multe,

   Cine ţine toate minte

         Şi ar sta să le asculte?...

       Tu aşează-te deoparte,

Regăsindu-te pe tine,

Când cu zgomote deşarte

Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă

Recea cumpăn-a gândirii

Înspre clipa ce se schimbă

Pentru masca fericirii,

Ce din moartea ei se naşte

Şi o clipă ţine poate;

Pentru cine o cunoaşte

Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru

Tu în lume să te-nchipui:

Joace unul şi pe patru,

Totuşi tu ghici-vei chipu-i,

Şi de plânge, de se ceartă,

Tu în colţ petreci în tine

Şi-nţelegi din a lor artă

Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul

Sunt a filei două feţe,

Vede-n capăt începutul

Cine ştie să le-nveţe;

Tot ce-a fost ori o să fie

În prezent le-avem pe toate,

Dar de-a lor zădărnicie

Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace

Se supun câte există,

Şi de mii de ani încoace

Lumea-i veselă şi tristă;

Alte măşti, aceeaşi piesă,

Alte guri, aceeaşi gamă,

Amăgit atât de-adese

Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii

La izbândă făcând punte,

Te-or întrece nătărăii,

De ai fi cu stea în frunte;

Teamă n-ai, căta-vor iarăşi

Între dânşii să se plece,

Nu te prinde lor tovarăş:

Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,

Lumea-ntinde lucii mreje;

Ca să schimbe-actorii-n scenă,

Te momeşte în vârteje;

Tu pe-alături te strecoară,

Nu băga nici chiar de seamă,

Din cărarea ta afară

De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,

De hulesc, să taci din gură;

Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,

Dacă ştii a lor măsură;

Zică toţi ce vor să zică,

Treacă-n lume cine-o trece;

Ca să nu-ndrăgeşti nimică,

Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,

De te-ndeamnă, de te cheamă;

Ce e val, ca valul trece,

Nu spera şi nu ai teamă;

Te întreabă şi socoate

Ce e rău şi ce e bine;

Toate-s vechi şi nouă toate:

Vreme trece, vreme vine.”

n.b. a link to the english version of Glossa: "This is a unique feature for poetry sites, meant to give the reader a better insight into the difficulties of translating Eminescu's content, musicality, style of language, etc." http://luceafarul.com/Pages/sbsglossabantas.html

***

În Parcul Cişmigiu spre Rotonda Scriitorilor

           Nb. click pe poze/ click on the pictures: for a large format, for a large image

Poze: arhiva personală. Photos: personal archive.

***

“AN” - articol de Alexandru Graur

“In mod obişnuit, încheierea unui an şi începerea altuia atrag atenţia oamenilor: se fac bilanţuri pentru trecut, se examinează perspectivele de viitor, se adresează felicitări şi urări. Cred că nu e lipsit de interes să ne ocupăm o dată şi de cuvîntul care denumeşte anul.

            Se înţelege că a trebuit să treacă o foarte lungă perioadă după apariţia omului pînă cînd să se ajungă, acum cîteva mii de ani, la idea că în succesiunea sezoanelor există un ritm constant. E probabil că la început a bătut la ochi unul singur dintre anotimpuri şi după aceasta a fost numit anul întreg.

            Astfel, în limbile germanice “an” se zice year în englezeşte, jahr în nemţeşte, ceea ce la început a însemnat “primăvară”, cum se vede chiar şi numai după faptul că în ruseşte “primăvăratic” se zice iaravoi. Formaţia aceasta trădează optimismul: se marchează momentul când timpul devine frumos. Poate mai clar reiese acest lucru din limbiile slave: god, godina “an” a însemnat la început “timp bun, dorit”, “sărbătoare”.

            Dar slavul leto “an” (de unde aveam pe leat, letopiseţ; în limbile romanice acestuia din urmă îi corespund anale, derivate de la an) a însemnat mai întâi “ploaie”, deci sensul intermediar a fost “sezonul ploilor”.

            E probabil că în greceşte se va fi pus cândva accentual pe iarnă, căci de la cuvântul care o denumea s-a format derivatul himera “capră de un an”. Inţelesul pe care acest cuvînt l-a căpătat în limbile moderne se explică prin numele monstrului mitologic care era la cap leu, la mijloc capră şi la coadă şarpe.

            Dar scoaterea în relief a unui anotimp nu este singurul mijloc de formare a numelui anului. In greceşte, termenul cel mai obişnuit este etos,  care e din  aceeaşi familie cu latinul vetus “vechi, bătrân”  (în româneşte vechi şi bătrîn sunt derivate moştenite din latineşte, iar veteran şi veterinar sunt împrumutate de curând). Se pare deci că grecii încă de acum vreo 3000 de ani şi-au dat seama că trecerea timpului se măsoară cu anii.

            Dar o dată devenit termen de măsură, cuvântul care denumea anul a putut fi folosit şi pentru alte fracţiuni ale timpului. Grecescul hora, înrudit cu germanul jahr a ajuns să însemne “an”, apoi “oră”.  La fel, în polonă godzina, derivate de la god, este egal cu “oră”.

            Poate mai interesant este însă să vedem ce derivate şi compuse s-au format după ce numele anului a devenit curent în limbile europene. In latineşte, de la annus s-a format sollennis, sollemnis, cu întelesul de “care se întămplă în toţi anii”, deci o dată pe an. Aceasta putea însemna “banal” (de exemplu cu privire la întoarcerea păsărilor migratoare), dar şi “rar” (de exemplu vorbind de festivităţi), după cum se privea faptul: cu indiferenţă sau cu nerăbdare. Examinând acest exemplu, vedem că a s-a schimbat în e; la fel vom constata că s-a întămplat şi la peren “care durează de-a lungul anilor”; sunt cunoscute apoi compusele bienală, trienală, etc., centenary, deceniu, mileniu;  pe quinquenal noi l-am transformat în cincinal, pentru că l-am apropiat de pronunţarea românească a numeralului cinci.

            Să ţinem seamă că actualele limbi europene aveau în vechime un caracter preponderant rustic. Atunci s-au format de la “an” numeroase nume de animale tinere, care au numai un an de viaţă. Dintr-o temă înrudită cu a vechiului grecesc etos  s-a făcut în latineşte cuvăntul care la noi a ajuns sub forma viţel; probabil din limba dacilor ni s-au păstrat, din aceeaşi rădăcină indo-europeană, vătui “ied de un an” sau “iepure de un an”; din latinescul annotinus vine noatin, care, după regiuni, înseamnă “mînz de un an” sau “miel de un an”; din slavul god, godina derivă godac, godinac “purcel de un an”. Aici trebuie raportată şi formarea grecescului himera.

            In sfârşit, urînd cititorilor noştri tradiţionalul “La mulţi ani!”, relev că vechiul grecesc eis polla ete a devenit în greaca modernă spollati cu înţelesul de “mulţumesc”. Pe acesta bulgarii l-au împrumutat cum se găsea, pe când noi l-am tradus în româneşte: a mulţăni (adică “ a zice la mulţi ani”), schimbat apoi în a mulţumi, pentru că pronunţarea cu n a părut rustică (de felul lui niros în loc de miros), iar ă a fost transformat în u sub influenţa vocalei din silaba iniţială."

                                                                     

                          Articol de Alexandru Graur publicat “România Literară”, 26.XII.1968

My own "Dak bokkeum tang" / Spicy Chicken Stew / Tocăniţă de pui cu legume

So: my own recipe... almost korean, but I find out to be romanian, too and a little bit in french style... I suppose!

Ingredients:
 - breast of chicken, wings or the whole chicken;
 - vegetables: onions, carrots, potatoes, red pepper paste, tomatoes, bell peppers;
- salt and pepper, bay leaf;
- chilli peppers, as you like...
- a large cup of boiling water; vegetable oil;
- not at least: imagination or fun... a lot of it!!! LOL... :) funny face

         The onion and carrots are separated cooked into a frying pan... and then stir together.
After a while add the chicken cooked, and also the vegetables plus the chicken breast cooked or grilled...

       

         Next step: Add the potatoes and of course... stir very well! In the end: tomatoes and bell peppers... At the very end add salt and pepper, chilli powder and a bay leaf as you like or according to taste...

nb.
The recipe about "The Spicy chicken stew"  - I found it reading a korean post and I thought that similar elements/ ingredients are, also, in the very known roumanian culinary dish called: Stew with chicken meat and vegetables or  "tocană cu carne de pui și legume". 
Also, you can watch this video about a very tasty recipe: Spicy Braised Chicken or Dakbokkeumtang presented by Chef Maangchi...  Dakbokkeumtang

  Reţeta adaptată/Recipe adapted:

 My own recipe of
 "Dak bokkeum tang ou Dakdori Tang"
"Spicy chicken stew"
Tocăniţă de pui

"De gustibus non est disputandum!" 

Enjoy! Pofta Buna! Bon Appetit!

     Kamsahamnida! Many Thanks! Mulţumesc mult!

Arhiva foto privată/ Private photos archive.

Click to see enlarged views.

©AlexaT&GândCălător.blogspot.com

“Lumina e-n geamul tău…”

            Găsesc că iarna “îmbie” mult mai des la reflecţii…Privind de la fereastră, de pe trotuare, privind din orice loc ne-am afla: iarna cu valurile ei successive de ninsori, pare să aibă abilitatea de a scoate la lumină: gănduri şi sentimente, în nuanţe atenuate ori accentuate, un lirism individual ce se adună, posibil, peste an în fiecare dintre noi.

Totul ca într-un eseu arghezian…

                        “Lumina."

"Lumina e-n geamul tău şi în  paharul tău cu apă. E-n ochii tăi.

Eşti ca un pom cu mugurii aprinşi. Lasă- ţi ramurile să pornească. Lasă-le să meargă până acolo unde singure se vor opri. Acolo face ramura fruct. Alte ramuri vor încolţi şi vor pleca în sus din trunchiul rădăcinilor tale.

          

           Nu ieşi din sufletul tău, nu călători cu alte suflete, ca în nişte bărci fără lopeţi. Barca bună, cu lopeţile tari, e sufletul tău, e gândul tău. Pentru braţele tale, numai sufletul tău are vâsle potrivite. Adevărul tău numai în tine se află şi numai limba ta îl poate tâlcui. Fiecare om vorbeşte, cu glas deosebit, un grai deosebit. MInte cu minte nu se înţelege deplin, înstrăinată de graiuri. Tu eşti unul, şi ceilalţi sunt sute de mii de mii. Tu pe unul singur trebuie să-l măntuieşti: pe tine. Pomul vede numai de cireaşa lui.
            Aş vrea să fac din fiecare din voi o comoară închisă, bine zidită pe dinlăuntru. Inchide-te în za şi ascunde-ţi ochii în coif, şi în trupul tău de fier încremenit mişcă-te nevăzut, ca argintul viu în stâncă.

            Lumea nu este aceea care se vede: aceea pe care ţi-o închipuieşti. Intră în închipuirea ta adânc şi ieşi pe tărâmul celălalt: nu te dezlipi de închipuirea ta.

            In tine se găseşte lumea întreagă, oglindită pe dinlăuntru. Ca în bobul de mei, zac în tine puterile taurului şi farmecele tainelor strânse-n miez. Plodul tău ascuns, pe care n-ai şiut să-l cauţi, e huştia şi aluatul vieţii; gândul tău, ca o drojdie vie, o sporeşte, înzecind-o în copaia ei. Ceea ce cauţi în alţii se află, pe măsura înţelesului tău, în tine, rătăcitorule.

            De ce pribegeşti în grădinile străine şi-ţi laşi florile neîngrijite şi copacul tău cu omizi? Mireasma ta nu ţi se pare bună, fiindcă nu o cunoşti, altoaiele tale ţi se par sterpe, seminţele tale goale, fiindcă sunt ale tale. Gândeşte-te bine: e cineva mai bun ca tine? Nu e…”

             Sursa: "Lumina" de Tudor Arghezi

din Volumul de proză: “Ce-ai cu mine vântule?”

Arhiva foto privată/ Private photos archive.

Click to see enlarged views.