Drumuri de suflet: Mânăstirea Hurezi. Hurezi Monastery. Omagiu domnitorului. (Reblogged)

15/16 august 2014:

 300 de ani de la martiriul Voievodului Constantin Brâncoveanu.

         "La 20 iunie 1992 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât proslăvirea Sfântului şi Binecredinciosului Voievod Constantin Brâncoveanu, pentru faptele sale sfinte şi înflorirea vieţii spirituale şi duhovniceşti ortodoxe din Ţara Românească. Prăznuirea lui se face pe data de 16 august. "

sursa: OrthodoxWiki.

Arhiva foto privată/ Private photos archive.
Click to see enlarged views.

       "Constantin Brâncoveanu* (învechit Costandin Brâncovanu, n. 15/26 august 1654 - d. 15/26 august 1714) a fost domnul Țării Românești între anii 1688 și 1714, având una din cele mai lungi domnii din istoria principatelor române. În timpul în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o lungă perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale, în urma sa rămânând un mare număr de ctitorii religioase și un stil arhitectural eclectic ce-i poartă numele."



       "Constantin Brâncoveanu (Romanian pronunciation: [konstanˈtin brɨnkoˈve̯anu]; 1654 – August 15, 1714) was Prince of Wallachia between 1688 and 1714."

(...)
"He was a great patron of culture. Under his reign, many Romanian, Greek, Slavonic, Arabic, Turkish, and Georgian texts were printed after a printing press was established in Bucharest - an institution overseen by Anthim the Iberian.
During his rule, an architectural style known as the "Brâncovenesc style" originated in Wallachia, as a synthesis of Renaissance and Byzantine architecture. The most accomplished and the best preserved example of Brâncovenesc style architecture is Hurezi monastery, inscribed by UNESCO on its list of World Heritage Sites, where Brâncoveanu intended to have his tomb. Other buildings erected by him are Mogoşoaia Palace complex, Potlogi Palace, Brâncoveanu monastery. Such cultural ventures relied on increased taxation, which was also determined by the mounting fiscal pressure of the Ottomans (adding in turn to Brâncoveanu's determination to strip Wallachia of Turkish rule)."

 Collages. Instants from Hurezi. "The most accomplished and the best preserved example of Brâncovenesc style architecture is Hurezi monastery, inscribed by UNESCO on its list of World Heritage Sites, where Brâncoveanu intended to have his tomb.
  
          "The Horezu Monastery or Hurezi Monastery was founded in 1690 by Prince Constantin Brâncoveanu in the town of Horezu, Wallachia, Romania. It is considered to be a masterpiece of "Brâncovenesc style", known for its architectural purity and balance, the richness of its sculpted detail, its treatment of religious compositions, its votive portraits, and its painted decorative works.

“	The Brâncovenesc style, which can be found at several other churches and monasteries in Wallachia, is the only true and original Romanian style and is called "Brancoveanu art" by the name of the ruler who, in a period of constant battles between the world powers of that time, put cultural development of the country above everything and made it the goal of his life.	”

         The monastery has been inscribed by UNESCO on its list of World Heritage Sites."

              "În perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu cultura românească a cunoscut o perioadă de înflorire, domnitorul fiind un fervent sprijinitor al culturii. În cei 26 de ani de domnie, Brâncoveanu s-a dovedit un gospodar desăvârșit și bun administrator al avuțiilor țării, instaurând o epocă de prosperitate și de pace.
              Domnitorul a inițiat o amplă activitate de construcții religioase și laice, îmbinând armonios în arhitectură, pictură murală și sculptură tradiția autohtonă, stilul neo-bizantin și ideile novatoare ale renascentismului italian într-un nou stil caracteristic, numit „stilul brâncovenesc”. Denumirea de stil brâncovenesc, sau de artă brâncovenească, este folosită în istoriografia română de artă pentru arhitectura și artele plastice din Țara Românească în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Deoarece această epocă a influențat în mod hotărâtor evoluțiile de mai târziu, termenul se folosește prin extensie și pentru a descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordați, până către 1730. Istoricii de artă caracterizează uneori stilul prin analogie cu renașterea apuseană, datorită structurilor sale clare, raționaliste, dar exuberanța lui decorativă permite și folosirea termenului de „baroc brâncovenesc”.
             Constantin Brâncoveanu și-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor din Țara Românească, dar și din Transilvania, numele său fiind întâlnit între cele ale donatorilor de la școala românească din Şcheii Brașovului. S-a înconjurat de personalități de cultură din țară și străinătate, susținând financiar și diplomatic pregătirea tinerei generații de cadre în școlile europene.

Policandrul

                În 1689 l-a adus de la Istanbul pe Antim Ivireanul, viitorul mitropolit, sub îndrumarea căruia s-au tipărit numeroase cărți românești, grecești, slave și chiar arabe, turcești și georgiene.
                Constantin Brâncoveanu a înființat în 1694 Academia domnească din București, o școală superioară („colegiu public pentru pământeni și străini”) având ca limbă de predare greaca veche, în clădirile de la mănăstirea „Sfântul Sava”. În 1707 a reorganizat-o, numind în fruntea ei pe învăţatul grec Sevastos Kyminitis, urmat de Marcu Porfiropol.

                În paralel cu „Academia de la Sfântul Sava”, funcţionau şi alte şcoli, în incinta unor mănăstiri, în care se preda în slavoneşte şi în româneşte. Aşa au fost şcolile de la mănăstirile Sfântul Gheorghe Vechi şi Colţea, amândouă în Bucureşti, care pregăteau dieci pentru cancelariile domneşti, preoţi şi dascăli. O serie de şcoli româneşti existau în oraşele ţării, în mănăstiri şi chiar în mediul rural. În câteva mănăstiri au luat fiinţă biblioteci, cu lucrări procurate din mari centre culturale din apusul Europei; printre acestea se remarcau biblioteca de la mănăstirea Mărgineni (ctitoria lui Constantin Cantacuzino) şi biblioteca mănăstirii Horezu, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu.
            Voievodul Constantin Brâncoveanu a rămas în istorie şi în conştiinţa naţională şi ca un mare ocrotitor al tiparului. Domnia lui debutează printr-un act de cultură şi anume prin apariţia Bibliei de la Bucureşti, prima ediţie integrală a Sfintei Scripturi în limba română, operă de mari proporţii pentru acel timp (944 pagini format mare, pe două coloane, cu literă măruntă). Tipărirea începuse încă din timpul lui Şerban Cantacuzino, la 5 noiembrie 1687; un prim tiraj era terminat în septembrie 1688, deci în timpul vieţii acestuia. Al doilea tiraj s-a terminat abia în noiembrie 1688, sub noul domnitor. Potrivit unei note dintr-o altă tipăritură, Brâncoveanu, ca mare logofăt al Ţării Româneşti, fusese „ispravnicul” lucrării de tipărire a acestei prime Biblii româneşti.
           Pe lângă tipografia mai veche înfiinţată în 1678 la Bucureşti de către mitropolitul Varlaam, s-au înfiinţat acum câteva tipografii noi: la Buzău în 1691, prin strădaniile episcopului Mitrofan (un moldovean, fost episcop de Huşi), la Snagov în 1694, la Râmnicu Vâlcea în 1705, la Târgovişte în 1708, toate prin osteneala lui Antim Ivireanul care, dintr-un smerit ieromonah, a ajuns să fie ales în 1705 episcop la Râmnic, iar în 1708 mitropolit. S-au tipărit felurite cărţi: de slujbă, de teologie, de învăţătură, de combatere a catolicismului şi calvinismului, toate în limbile română, greacă, slavonă şi chiar arabă"*

*Sursa Info: Wikipedia/OrthodoxWiki.  

                                                           Related posts: 

Drumuri de suflet (I): Mânăstirea Hurezi - O altfel de "Dumbravă Minunată!" 
Verde de Hurezi (I) Natura/ Nature 
Verde de Hurezi (II) Ceramica tradiţională/La céramique traditionnelle de Horezu

 Reblogged Essay 
 Drumuri de suflet (I): Mânăstirea Hurezi - O altfel de "Dumbravă Minunată!" 

 


"... Mucenicia lui Brâncoveanu e încununarea unei vieti de creator. Nu a avut, desigur, vocatia martiriului (în fapt, 
martiriul nici nu este o vocaţie, ci un destin asumat), dar l-a stãpânit o mare vocatie de ctitor, ale cãrui roade le vedem si astãzi, semãnate pe aproape jumãtate din tarã, din Mehedinti pânã-n Râmnicu Sãrat si din Fãgãrasi pânã-n Câmpia Dunãrii. Ar fi de ajuns sã ne oprim la Hurezi spre a ne da seama de amploarea si mãretia geniului brâncovenesc…” Valeriu Anania - Cerurile Oltului

In Ţara Cocoşului de Hurez sau la curtea Brâncoveanului.

In depresiunea Horezu, la Romanii de Jos sau în Cnezatul lui Farcaş – aşa cum se păstrează în scriptele istorice – Constantin Brâncoveanu avea să construiască cel mai mare ansamblul monastic din România şi care figurează la ora actuală pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. 

Nu am început întâmplător cu acest detaliu. Mânăstirea este un loc fantastic, “târnosită” într-un cadru mai mult decât de poveste…jur-împrejur, priveliştile te lasă fără grai. Tot ce poţi face este să îţi fixezi pe retină ca în alte dăţi, cât mai multe detalii şi să speri că derulând cadrele foto la întoarcerea acasă vei putea lega câteva fraze despre ceea ce ţi-a fost dat să vezi.

Am ajuns pe plaiurile de la poalele Munţiilor Căpăţânii din ceea ce geografii numesc grupa muntoasă a Munţiilor Şureanu-Parâng-Lotru din Carpaţii Meridionali pe la orele amiezii când soarele strălucea puternic, dintr-o zi de marţi fără trei ceasuri rele!! Am parcurs un drum în pantă – cu ochii pe priveliştile din jur, când la dreapta, când la stânga - până la turnul- clopotniţă unde se află o poartă uriaşă de lemn ferecată în fier.

Aflu, din documentarea ulterioară drumeţiei, că Mânăstirea se prezintă sub forma a două incinte delimitate; In prima – se desfăşoară curtea cuprinzănd schiturile cele frumos şi bine întreţinute într-un cadru mirific. Merii neculeşi încă la acea dată se întind de-a lungul aleii ce duce la turnul - clopotniţă cu ale lui patru clopote mari  inscripţionate cu numele Sfântului Domnitor Brâncoveanu.



Eseu: O altfel de "Dumbravă Minunată!"

Comme "une foret magique"...

or

Another side of a paradise...  

          Păşesc pe drumul care duce spre curtea mânăstirii – cu un verde în priviri împrumutat de la peisajul hurezean dimprejur. "Hurezi"… repet numele ce sună straniu, recunosc, şi mă găndesc de ce nu este folosit cel de Horezu. Se pare că ar proveni de la “ciuhurezi” sau “huhurezi” – bufniţe ce ar sălăşui prin pădurile locale. Slabe şanse să le întălnim în curtea interioară îmi zic…

          Cum spuneam: verde peste tot în noiembrie… cadre ca dintr-un vis ori dintr-un desen abia  schiţat. Ziduri lungi de piatră şi aşezăminte în alb masiv. Lipseşte muzica. Dar fiecare o poartă pe cea lăuntrică. Păşim agale. Aer curat. Cer de un albastru infinit. Şi meri, mulţi meri – semn că roadele şi-au găsit cel mai bun loc. Simfonie în auriu major împletit cu ocru şi un puternic rubiniu pe fundal de verde învechit. Aşa mi-a venit! Aşa pot să descriu ce văd, ce am văzut şi mi-a rămas pe “lentilă”.

          E mult alb, un alb strălucitor… e puritate în jur. Respiră de peste tot – case, ziduri, lăcaşuri.. Totul străluceşte. Se transformă într-o hipnoză.

1693. Un an ca toţi anii – vei zice. E an de ctitorie – aflu. Mare ctitorie a Brâncoveanului.  “…septembrie 6, miercuri, am sosit la Hurezi şi mânăstirea am târnosit la septembrie 8, vineri…”.

Hortensii, trandafiri, muşcate, leandrii…coloane, 10 coloane de piatră, un pridvor cu zece stâlpi împodobiţi cu “foi de acant fin săpate”. Biserica Mare. Bolţi. Case domneşti. Curte interioară. Raze de soare. Fresce. Picturi murale. Catapeteasma...lemn de tei sculptat şi aurit. “Prea frumos! E un vis -îmi zic. Suntem la Hurezi… noiembrie 13, marţi…am poposit… prea frumos! E musai să revin!” 

Eseu scris la 29 Noiembrie 2012

 

My english version of the essay:

"Another side of a paradise..."

I’m walking on the path that leads to the interiour court of the monastery and I'm trying to keep inside my mind an image of a green colour in my eyes, a colour borrowed from the hurezean landscape. "Hurezi"…I repeat in my mind – the name that I have to admit it sounds so strange and I tried to understand why it is not used the one of Horezu. It seems that it comes from “ciuhurezi” or “ huhurezi” – owls that live among in the near by woods. “There are poor chances to see them (the owls) in the interior patio” – I’m just saying to myself..

As I already told: it’s green all over the place - in the middle of November. Images took from a dream or a drawing sketch. Long stone walls and monastic buildings builded in lighted "hard" white. The music it stopped. But silently everybody it carries an "inside" soul spirit music. We walk silently. Fresh air. Sky of an infinite blue… and lots of apple trees, sign that shows that having fruits it has found the best place. It’s everything like a symphony in major gold and ocher and a strong dark cherry colour painted over the antique green colour. This it is what I felt…this it is how I can describe what I’ve seen and kept it in my mind, in my inner “eye”.

It’s a lot of white, a brighten white…too much purity. It comes from everywhere  - from houses, walls, buildings.. Everything shines. It’s transforming itself in hypnosa.

1693. A year that seems no different from others – you’ll say… It’s the year when I discover that it was built. Great work of Brancoveanu. “September 6, Wednesday, I arrived at the monastery Hurezi I consecrated in September 8 Friday ... ^„

Hydrangeas, roses, geraniums, oleanders...columns, 10 columns of stone, a porch with ten pillars adorned with "fine carved acanthus leaves". Great church. Vaults. Royal houses. Patio. Sunshine. Frescoes. Murals. Veil..carved and gilded lime wood. "Too good!" It's a dream, I mean. We are at Hurezi...November 13, Tuesday...I stopped...very nice! I must to return!"

Essay written at november 29, 2013

In Ţara Cocoşului de Hurez sau la curtea Brâncoveanului. 

Imagini ne-editate. Completare

 Mănăstirea Hurezi sau Mănăstirea Horezu, cea mai de seamă ctitorie a domnului martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), sinteză a artei românești din acel timp, a fost construită între anii 1690 și 1693, biserica mare a așezământului fiind târnosită la 8 septembrie 1693.
Este declarată monument istoric." (...)

"Ansamblul monastic Întreg ansamblul se remarcă prin conceptul unitar. El este structurat pe axa principală est-vest, pe care sunt aliniate gradat patru lăcașe de cult, construite în etape diferite și de ctitori diferiți.
Ansamblul monastic se compune din:

• Biserica propriu-zisă a mănăstirii, ctitorită de marele domnitor și cărturar Constantin Brâncoveanu, aflată în centrul incintei cu hramul Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena.
• Biserica bolniței, ctitorită de doamna Maria, soția domnitorului, la 1696.
• Schitul „Sfinților Apostoli“, ctitorit de starețul mănăstirii Ioan Arhimandritul la 1698.
• Schitul Sfântului Ștefan, numit astfel după numele fiului cel mare al domnitorului, ctitorit de acesta la 1703.

Incinta principală, pe plan dreptunghiular, este flancată la nord de corpul etajat al chiliilor, cu fațada structurată în mod armonios de anfilada de arcade. La sud se află reședința domnească, încununată de turnul clopotniță și având o impunătoare sală de sfat. Pe latura de vest se află sala trapezei și, deasupra acesteia, paraclisul.
Mănăstirea Horezu a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO."


Info suplimentar/ more info about Hurezi*:

http://cimec.ro/Monumente/UNESCO1/Hurezi/hurezifr.htm

*Nota: pentru date exacte si/sau complete nu ezitati de a parcurge literatura de specialitate.

Drumuri de suflet (II): Mânăstirea Hurezi - 2012; in imagini. Omagiu domnitorului.
Arhiva foto privată/ Private photos archive.
Click to see enlarged views.
 
Gladly shared with:

Nature Notes
Mosaic Monday 
Our World Tuesday 
Ruby Tuesday
Little Things Thursday 
Friendship Friday
Sky Watch Friday