sâmbătă, 9 februarie 2013

Verde de Hurezi (I) Natura

Cu gândul la Hurezi (Natura)

La Hurezi: sunt încă multe de văzut şi de admirat. Spaţiul e în mod evident generos, natura împletindu-se cu arhitectura locului.

Arhiva foto privată: Alexa T  (Gând Călător)
Private photos archive.
Click to see enlarged view.
Selectie foto - arhiva personală: Hurezi/13 noiembrie 2012


Merii neculeşi de la marginea drumului…




 Imagini pictate pe faţada exterioară a bisericii - deasupra coloanelor…instantanee din natură, inclusiv păsări - huhurezi, posibil...
 
Trandafiri 


  ”Pe sub amurgu-ntristător,
              Curg vălmăşaguri de suspine,
              Şi-n marea noapte care vine
              Duioase-şi pleacă fruntea lor...-
              E vremea rozelor ce mor.”

                      Alexandru Macedonski – Rondelul Rozelor ce Mor



 Hortensia sau Hydrangea Hortensis este o plantă perenă decorativă originară din China şi Japonia, foarte apreciată datorită florilor sale mari şi colorate şi perioadei mari de inflorire - de la începutul verii până toamna târziu.






Leandrii înfloriţi în luna noiembrie…semn de bogăţie? De vreme caldă? …

Citeşte mai mult despre leandru
more info about Nerium oleander






Cum spuneam “verde, mult verde”…







Să fie un cocoş - aşa ca de Hurezi -  "din liane" - pe zid...sau simpla imaginatie...ce ziceti?

Arhiva foto privată: Alexa T  (Gând Călător)
Private photos archive.
Click to see enlarged view.

nb. februarie

“Numele lunii februarie  vine din latineşte: februarius, iar acesta e format de la verbul februare “a purifica”. In adevăr, luna februarie era cea din urmă a calendarului roman, căci anul se începea de la 1 martie, de aceea în februarie se purificau ogoarele şi casele. Originea verbului în latineşte nu e cunoscută.”
                           Articol publicat de Alexandru Graur în “Tempo”, 16.II. 1939

Info:
despre februarie
about february

marți, 5 februarie 2013

Drumuri de suflet: Mânăstirea Hurezi - O altfel de "Dumbravă Minunată!"


"... Mucenicia lui Brâncoveanu e încununarea unei vieti de creator. Nu a avut, desigur, vocatia martiriului (în fapt, martiriul nici nu este o vocaţie, ci un destin asumat), dar l-a stãpânit o mare vocatie de ctitor, ale cãrui roade le vedem si astãzi, semãnate pe aproape jumãtate din tarã, din Mehedinti pânã-n Râmnicu Sãrat si din Fãgãrasi pânã-n Câmpia Dunãrii. Ar fi de ajuns sã ne oprim la Hurezi spre a ne da seama de amploarea si mãretia geniului brâncovenesc…” Valeriu Anania - Cerurile Oltului


In Ţara Cocoşului de Hurez sau la curtea Brâncoveanului.



In depresiunea Horezu, la Romanii de Jos sau în Cnezatul lui Farcaş – aşa cum se păstrează în scriptele istorice – Constantin Brâncoveanu avea să construiască cel mai mare ansamblul monastic din România şi care figurează la ora actuală pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. 



Nu am început întâmplător cu acest detaliu. Mânăstirea este un loc fantastic, “târnosită” într-un cadru mai mult decât de poveste…jur-împrejur, priveliştile te lasă fără grai. Tot ce poţi face este să îţi fixezi pe retină ca în alte dăţi, cât mai multe detalii şi să speri că derulând cadrele foto la întoarcerea acasă vei putea lega câteva fraze despre ceea ce ţi-a fost dat să vezi.

Am ajuns pe plaiurile de la poalele Munţiilor Căpăţânii din ceea ce geografii numesc grupa muntoasă a Munţiilor Şureanu-Parâng-Lotru din Carpaţii Meridionali pe la orele amiezii când soarele strălucea puternic, dintr-o zi de marţi fără trei ceasuri rele!! Am parcurs un drum în pantă – cu ochii pe priveliştile din jur, când la dreapta, când la stânga - până la turnul- clopotniţă unde se află o poartă uriaşă de lemn ferecată în fier.

Aflu, din documentarea ulterioară drumeţiei, că Mânăstirea se prezintă sub forma a două incinte delimitate; In prima – se desfăşoară curtea cuprinzănd schiturile cele frumos şi bine întreţinute într-un cadru mirific. Merii neculeşi încă la acea dată se întind de-a lungul aleii ce duce la turnul - clopotniţă cu ale lui patru clopote mari  inscripţionate cu numele Sfântului Domnitor Brâncoveanu.

 Arhiva foto privată: Alexa T  (Gând Călător)
Private photos archive.
Click to see enlarged view.
Selectie foto - arhiva personală: Hurezi/13 noiembrie 2012


Eseu: O altfel de "Dumbravă Minunată!"
Comme "une foret magique"...
or
Another side of a paradise...  

          Păşesc pe drumul care duce spre curtea mânăstirii – cu un verde în priviri împrumutat de la peisajul hurezean dimprejur. "Hurezi"… repet numele ce sună straniu, recunosc, şi mă găndesc de ce nu este folosit cel de Horezu. Se pare că ar proveni de la “ciuhurezi” sau “huhurezi” – bufniţe ce ar sălăşui prin pădurile locale. Slabe şanse să le întălnim în curtea interioară îmi zic…
          Cum spuneam: verde peste tot în noiembrie… cadre ca dintr-un vis ori dintr-un desen abia  schiţat. Ziduri lungi de piatră şi aşezăminte în alb masiv. Lipseşte muzica. Dar fiecare o poartă pe cea lăuntrică. Păşim agale. Aer curat. Cer de un albastru infinit. Şi meri, mulţi meri – semn că roadele şi-au găsit cel mai bun loc. Simfonie în auriu major împletit cu ocru şi un puternic rubiniu pe fundal de verde învechit. Aşa mi-a venit! Aşa pot să descriu ce văd, ce am văzut şi mi-a rămas pe “lentilă”.
          E mult alb, un alb strălucitor… e puritate în jur. Respiră de peste tot – case, ziduri, lăcaşuri.. Totul străluceşte. Se transformă într-o hipnoză.
1693. Un an ca toţi anii – vei zice. E an de ctitorie – aflu. Mare ctitorie a Brâncoveanului.  “…septembrie 6, miercuri, am sosit la Hurezi şi mânăstirea am târnosit la septembrie 8, vineri…”.
Hortensii, trandafiri, muşcate, leandrii…coloane, 10 coloane de piatră, un pridvor cu zece stâlpi împodobiţi cu “foi de acant fin săpate”. Biserica Mare. Bolţi. Case domneşti. Curte interioară. Raze de soare. Fresce. Picturi murale. Catapeteasma...lemn de tei sculptat şi aurit. “Prea frumos! E un vis -îmi zic. Suntem la Hurezi… noiembrie 13, marţi…am poposit… prea frumos! E musai să revin!” 
Eseu scris la 29 Noiembrie 2012


Below: My english version of the essay:

"Another side of a paradise..."
"I’m walking on the path that leads to the interiour court of the monastery and I'm trying to keep inside my mind an image of a green colour in my eyes, a colour borrowed from the hurezean landscape. "Hurezi"…I repeat in my mind – the name that I have to admit it sounds so strange and I tried to understand why it is not used the one of Horezu. It seems that it comes from “ciuhurezi” or “ huhurezi” – owls that live among in the near by woods. “There are poor chances to see them (the owls) in the interior patio” – I’m just saying to myself..
As I already told: it’s green all over the place - in the middle of November. Images took from a dream or a drawing sketch. Long stone walls and monastic buildings builded in lighted "hard" white. The music it stopped. But silently everybody it carries an "inside" soul spirit music. We walk silently. Fresh air. Sky of a infinite blue… and lots of apple trees, sign that shows that having fruits it has found the best place. It’s everything like a symphony in major gold and ocher and a strong dark cherry colour painted over the antique green colour. This it is what I felt…this it is how I can describe what I’ve seen and kept it in my mind, in my inner “eye”.
It’s a lot of white, a brighten white…too much purity. It comes from everywhere  - from houses, walls, buildings.. Everything shines. It’s transforming itself in hypnosa.
1693. A year that seems no different from others – you’ll say… It’s the year when I discover that it was built. Great work of Brancoveanu. “September 6, Wednesday, I arrived at the monastery Hurezi I consecrated in September 8 Friday ...
Hydrangeas, roses, geraniums, oleanders...columns, 10 columns of stone, a porch with ten pillars adorned with "fine carved acanthus leaves". Great church. Vaults. Royal houses. Patio. Sunshine. Frescoes. Murals. Veil..carved and gilded lime wood. "Too good!" It's a dream, I mean. We are at Hurezi...November 13, Tuesday...I stopped...very nice! I must to return!"





  
 





















Arhiva foto privată: Alexa T  (Gând Călător)
Private photos archive.
Click to see enlarged view.


*Nota: pentru date exacte si/sau complete nu ezitati de a parcurge literatura de specialitate.

vineri, 1 februarie 2013

Drumuri de suflet: Băile Felix sau Despre nuferi şi lotuşi… "fericiţi"!

A promise is a promise:
About " Subtropical water lily” - "Nymphaea lotus thermalis" at the Băile Felix, in Bihor County/Transylvania in a very few phrases, but full of emotions, I can say this: it grows in a very "happy" or "lucky" environment. And I'm saying this because I'm thinking of the meaning of latin word "felix": being happy or lucky... But - it's just my point of view, actually what I want to believe. The truth is that that the resort has a very interesting history, back in the year of 1000-1200 when the hot water  springs were found. 

Nymphaea lotus thermalis

Nymphaea lotus thermalis is known as a tertiary relict and considered a natural monument. Also in the natural Water Lily Reserve of Băile Felix grows, also, some species of lotus: from India and Pakistan: “Nelurnuncifera”, Africa – “Nymphea zanzibarena”, Asia and Africa – “Aeibornia crasepis". And also in  these waters, having a constant temperature of 30-31°C, it was said, (that long ago like at Petea natural reservation), that had lived the snail Melanopsis parreyssi (tertiary relict) and as well the fish Scardinus Racovitzae.
A magical place with thermal waters, actually: geothermal hot springs, great forests on the hills, various types of water lilys and lotus - all of this in a continental moderate climate with mild winters and temperate summers of a mediterranean influence. They said: it takes only one time to fall in love with this almost perfect place. Maybe it's a little bit too crowdy after  too many buildings were build in the past 20 years, but the beauty remains untouched.


The most important thing of all is the nature - thermal waters, the climate and the nearby forest that creates an ideal state of relaxation trough all the year round making it ideal for treatments, and the good part is the outdoor swimming pools which are open no mater how the weather is look alike.

For more info and details, below, I suggest some links about the Băile Felix Resort




Scurt eseu despre Băile Felix printre lotuşii copilăriei!

“FELIX” în latineşte s-ar traduce în mod comun: fericit sau norocos după contextul în care este uzitat. Plecănd de la această idee, mă tot gândesc că nufărul termal, ce creşte în rezervaţia de la Băile Felix, şi-a ales un loc de-a dreptul paradisiac pentru a creşte – fiind mai mult decăt evident ori fericit, ori norocos…
Cănd şi cum şi-a atras această zonă din nord-vestul ţării titulatura de Băile Felix, încă nu am reuşit să aflu, dar făcând o corelare cu Dacia Felix, probabil că de la anticii locuitori a rămas şi s-a transmis sintagma Băile Felix. Cu alte cuvinte, din tot globul pământesc, tocmai în Transilvania, într-o regiune bihoreană de dealuri şi coline acoperite de păduri de stejar şi fag, poţi găsi “Băile Fericirii” pentru a te putea bucura, de vei călătorii pe acele meleaguri, de veri călduroase şi ierni blânde, aşa ca după sufletul locului.              
Căt despre locurile şi oamenii lor se vede treaba că trebuie să fi fost dintotdeauna aparte, deosebiţi, ospitalieri, încăt ne-au făcut să revenim de-a lungul anilor, pe plaiurile lor pentru a ne bucura de băile termale, de soare, de apă şi de pădurile ce străjuiesc staţiunea de la un capăt la altul. Cu timpul, de-a lungul şi de-a latul staţiunii s-au ridicat case noi, vile, hoteluri, pensiuni ca semn al prosperităţii în ciuda “crizelor” financiare care de douăzeci şi de ani ne tot băntuie. Si probabil că extinderea va continua.
            Pentru cei care au reuşit să vadă Felixul în tot acest răstimp…metamorfoza continuă şi datorită ei, pentru bogăţia reprezentată de apele geo-termale, de frumuseţile naturale ce pot fi întălnite la tot pasul, admiraţia nu ne va împiedica, ci din contră ne va face să ne dorim să mai revenim şi în viitor.



           Şi pentru că nu pot încheia fără a face căteva referiri la nişte “norocoşi” ai locului trebuie să  spun că nuferii şi lotuşii de la Felix sunt mai mult decăt speciali – crescând într-un climat moderat continental de influenţă se pare mediteraneană.
Astfel citind notele/referatele via internet aflam cu interes, despre Nymphaea lotus L. var. (nufar termal, varietate unică în Europa, relicvă a erei terţiare) cum ca ar reprezenta unicul caz în care o specie de plantă tropicală s-a adaptat spontan într-o climă temperată din Rezervaţia Naturală, pe lângă el, fiind aduşi şi aclimatizaţi in lacurile artificiale amenajate şi căteva specii de lotuşi din India si Pakistan: “Nelurnuncifera”, Africa – “Nymphea zanzibarena”, Asia si Africa; (si tot aici si-ar gasi locul si  “Aeibornia crasepis”). De asemenea, se pare ca in rezervatia de nuferi, (asemenea celei ce era la Petea) puteau fi observaţi şi “peştele „Roșioara lui Racoviță” (specie endemică, denumită după naturalistul român Emil Racoviță) şi melcul Melanopsis Parreyssi (supraviețuitor al erei glaciare).



Arhiva foto privată: Alexa T  (Gând Călător)
Private photos archive.
Click to see enlarged view.

Surse alte info/detalii: despre staţiunea Băile Felix

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...