miercuri, 23 ianuarie 2013

“Ce e val ca valul trece…spunea poetul”.

In data de 15 ianuarie 2013 a avut loc o dublă sărbătoare: împlinirea a 163 de ani de la naşterea poetului nepereche – Mihai Eminescu, precum şi celebrarea Zilei Culturii Naţionale.

       
Mihai Eminescu


Nu are rost să înşir aici gândurile care mă animă vis-a vis de subiect…
      In ceea ce priveşte monumentalitatea personalităţii şi operei marelui poet, am ales să fac apel la una din cele mai îndrăgite poezii ale sale: Glossă. Iar pentru a sărbătorii cultura - am ales un articol publicat la 26 decembrie 1968 în “România Literară” şi republicat, apoi, în volumul “Puţină Gramatică”de Alexandru Graur, unul dintre cei mai mari filologi români, articol care cred că vă va face să fiţi uşor meditativi dacă îi veţi acorda puţină atenţie.
Glossă de Mihai Eminescu

“Vreme trece, vreme vine,
Izvorul Mihai Eminescu din Parcul Cișmigiu. Spring Eminescu in Park CişmigiuToate’s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te’ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te’ndeamnă,
de te cheamă,
Tu rămîi la toate rece.

      Multe trec pe dinainte,
    În auz ne sună multe,

   Cine ţine toate minte

         Şi ar sta să le asculte?...

       Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,

Când cu zgomote deşarte

Vreme trece, vreme vine.

Izvorul Mihai Eminescu din Parcul Cișmigiu. Spring Eminescu in Park CişmigiuNici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii

Înspre clipa ce se schimbă

Pentru masca fericirii,

Ce din moartea ei se naşte

Şi o clipă ţine poate;

Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;

Alte măşti, aceeaşi piesă,

Alte guri, aceeaşi gamă,

Amăgit atât de-adese

Nu spera şi nu ai teamă.



Nu spera când vezi mişeii

La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;

Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,

Dacă ştii a lor măsură;

Zică toţi ce vor să zică,

Treacă-n lume cine-o trece;

Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.”

n.b. a link to the english version of Glossa: "This is a unique feature for poetry sites, meant to give the reader a better insight into the difficulties of translating Eminescu's content, musicality, style of language, etc." http://luceafarul.com/Pages/sbsglossabantas.html

***
În Parcul Cişmigiu spre Rotonda Scriitorilor

"În partea dinspre Schitu Măgureanu s-a amenajat în 1943 Rotonda scriitorilor, unde sunt expuse busturile marilor scriitori români: Mihai Eminescu, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif, Ion Creangă, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Nicolae Bălcescu și Vasile Alecsandri." In a round place named "Rotonda of the writers" was arranged in 1943 a place where busts of romanian great writers are exposed :Mihai Eminescu, Odobescu, Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif, Ion Creangă, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Bălcescu și Alecsandri." more info on Wikipedia

Ion CreangăIon Luca Caragiale

Mihai Eminescu

           Nb. click pe poze/ click on the pictures: for a large format, for a large image
Poze: arhiva personală. Photos: personal archive.

***

“AN” - articol de Alexandru Graur

“In mod obişnuit, încheierea unui an şi începerea altuia atrag atenţia oamenilor: se fac bilanţuri pentru trecut, se examinează perspectivele de viitor, se adresează felicitări şi urări. Cred că nu e lipsit de interes să ne ocupăm o dată şi de cuvîntul care denumeşte anul.
            Se înţelege că a trebuit să treacă o foarte lungă perioadă după apariţia omului pînă cînd să se ajungă, acum cîteva mii de ani, la idea că în succesiunea sezoanelor există un ritm constant. E probabil că la început a bătut la ochi unul singur dintre anotimpuri şi după aceasta a fost numit anul întreg.
            Astfel, în limbile germanice “an” se zice year în englezeşte, jahr în nemţeşte, ceea ce la început a însemnat “primăvară”, cum se vede chiar şi numai după faptul că în ruseşte “primăvăratic” se zice iaravoi. Formaţia aceasta trădează optimismul: se marchează momentul când timpul devine frumos. Poate mai clar reiese acest lucru din limbiile slave: god, godina “an” a însemnat la început “timp bun, dorit”, “sărbătoare”.
            Dar slavul leto “an” (de unde aveam pe leat, letopiseţ; în limbile romanice acestuia din urmă îi corespund anale, derivate de la an) a însemnat mai întâi “ploaie”, deci sensul intermediar a fost “sezonul ploilor”.
            E probabil că în greceşte se va fi pus cândva accentual pe iarnă, căci de la cuvântul care o denumea s-a format derivatul himera “capră de un an”. Inţelesul pe care acest cuvînt l-a căpătat în limbile moderne se explică prin numele monstrului mitologic care era la cap leu, la mijloc capră şi la coadă şarpe.
            Dar scoaterea în relief a unui anotimp nu este singurul mijloc de formare a numelui anului. In greceşte, termenul cel mai obişnuit este etos,  care e din  aceeaşi familie cu latinul vetus “vechi, bătrân”  (în româneşte vechi şi bătrîn sunt derivate moştenite din latineşte, iar veteran şi veterinar sunt împrumutate de curând). Se pare deci că grecii încă de acum vreo 3000 de ani şi-au dat seama că trecerea timpului se măsoară cu anii.
            Dar o dată devenit termen de măsură, cuvântul care denumea anul a putut fi folosit şi pentru alte fracţiuni ale timpului. Grecescul hora, înrudit cu germanul jahr a ajuns să însemne “an”, apoi “oră”.  La fel, în polonă godzina, derivate de la god, este egal cu “oră”.
            Poate mai interesant este însă să vedem ce derivate şi compuse s-au format după ce numele anului a devenit curent în limbile europene. In latineşte, de la annus s-a format sollennis, sollemnis, cu întelesul de “care se întămplă în toţi anii”, deci o dată pe an. Aceasta putea însemna “banal” (de exemplu cu privire la întoarcerea păsărilor migratoare), dar şi “rar” (de exemplu vorbind de festivităţi), după cum se privea faptul: cu indiferenţă sau cu nerăbdare. Examinând acest exemplu, vedem că a s-a schimbat în e; la fel vom constata că s-a întămplat şi la peren “care durează de-a lungul anilor”; sunt cunoscute apoi compusele bienală, trienală, etc., centenary, deceniu, mileniu;  pe quinquenal noi l-am transformat în cincinal, pentru că l-am apropiat de pronunţarea românească a numeralului cinci.
            Să ţinem seamă că actualele limbi europene aveau în vechime un caracter preponderant rustic. Atunci s-au format de la “an” numeroase nume de animale tinere, care au numai un an de viaţă. Dintr-o temă înrudită cu a vechiului grecesc etos  s-a făcut în latineşte cuvăntul care la noi a ajuns sub forma viţel; probabil din limba dacilor ni s-au păstrat, din aceeaşi rădăcină indo-europeană, vătui “ied de un an” sau “iepure de un an”; din latinescul annotinus vine noatin, care, după regiuni, înseamnă “mînz de un an” sau “miel de un an”; din slavul god, godina derivă godac, godinac “purcel de un an”. Aici trebuie raportată şi formarea grecescului himera.
            In sfârşit, urînd cititorilor noştri tradiţionalul “La mulţi ani!”, relev că vechiul grecesc eis polla ete a devenit în greaca modernă spollati cu înţelesul de “mulţumesc”. Pe acesta bulgarii l-au împrumutat cum se găsea, pe când noi l-am tradus în româneşte: a mulţăni (adică “ a zice la mulţi ani”), schimbat apoi în a mulţumi, pentru că pronunţarea cu a părut rustică (de felul lui niros în loc de miros), iar ă a fost transformat în sub influenţa vocalei din silaba iniţială."
                                                                     
                          Articol de Alexandru Graur publicat “România Literară”, 26.XII.1968

2 comentarii:

  1. Hélas, je n'ai pas tout compris.Mais les réflexions de l'article littéraire sur le temps et les mots qui le traduisent sont intéressants.
    Pour les enfants une année c'est très long, pour les adultes et les personnesplus âgées, les années passent vite, puis de plus en plus vite!!

    RăspundețiȘtergere
  2. the automatic translation for the Eminescu' s poem is so bad...sorry again!

    I found only this link and the poem translated in english
    http://www.vopus.org/en/gnosis/gnostic-knowledge/glossa-by-mihai-eminescu.html

    RăspundețiȘtergere

Thanks for coming by my blog and for your fantastic thoughts and comments!! I appreciate your precious invested time in the reading of my posts and I'll visit you, as soon as I can, in the next available period of time. Have a positive and awesome day! Be joyful, amazing and never give up to smile! Stunning things are all over! All the best!

Warning:
Please, to consider, and do not intend to leave anonymous messages that anyway can be/will be considered spam. All the unsolicited messages (in commercial purpose or otherwise) will be deleted if their purpose is to be potentially harmful to this blog. Also, not allowed for commercial advertisement to let any unsolicited links!!

(NB/ So all the anonymous messages will be considered as *spam* by the system.)

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...