miercuri, 26 iunie 2013

Drumuri de suflet: Mânăstirea Bistriţa - Vâlcea (I)



“…Deci, te roagă!
Rugăciunea este pentru sufletul tău ceea ce este respiraţia pentru trup, aerul şi aripile pentru păsări, apa pentru peşti…”
     Memento: Mănăstirea Bistriţa – noiembrie 2012


            Un gând pios.

            Zilele acestea, ştirile TV sunt despre un grup de excursionişti implicaţi fără voia lor într-un accident rutier ce s-a soldat cu răniţi şi decedati, turişti ce au plecat la drum  îmbarcaţi într-un autocar, plini de speranţă, de voie bună, de gânduri de bine…
Persoanele care şi-au făcut bagajele, le-au umplut cu vise,  persoanele care şi-au luat sau nu – la revedere de la cei rămaşi acasă sunt aceleaşi persoane care într-o secundă şi-au pierdut unele – viaţa, altele – i-au pierdut pe cei dragi, altele: şi-au pierdut sănătatea … Gândurile, speranţele legate de vacanţa odihnitoare… greu de spus căte şi căte nu s-or fi pierdut…
S-au pierdut vieţi, au rămas răniţi în urmă, liniştea sufletească a multora, a supravieţuitorilor şi a familiilor lor s-a transformat în traume greu de imaginat…
În doar căteva clipe…

            Eseul acesta îl scriu cu gândul la cele întâmplate, într-un spirit de solidaritate, de empatie… îl scriu cu gândul la toţi cei care îşi fac bagajele pentru drumeţii, călătorii, mai lungi, mai scurte, mai departe sau mai aproape de casă, cu gândul la toţi cei care…

            …ne luăm în bagaje diverse şi punem şi suflet mult şi uităm, adesea, că cel mai important este chiar acesta! Cea mai de preţ – sănătatea, doar în numele ei ne facem planurile de a pleca la drum, în numele liniştii sufleteşti şi a sănătaţii ce trebuie protejate – căutăm să mergem în drumeţii, în excursii, în pelerinaje, la băi, la soare, în  locuri care să ne încănte, pentru ca mai apoi să ne reîntoarcem mai altfel, mai schimbaţi, împrospătaţi şi cu dorinţa, de timpul, energia sau elanul nostru ne vor lăsa să împărtăşim şi altora din cele ce am trăit.
            Cu regret mă găndesc acum la cei care, de data asta, n-au ajuns la destinaţia dorită şi care din nefericire nu se vor mai întoarce.
            Pentru unii din ei călătoria a luat sfărşit sau poate continuă într-o altfel de lume unde sperăm ca piosul nostru gând să-i însoţească.  
           Pentru ceilalţi – speranţa şi ruga de însănătoşire grabnică se îndreaptă către ei.

           Şi nu uităm că fiecare dintre noi, în diverse momente ale vieţii, suntem pasageri, călători spre destinaţii diverse, purtănd cu noi "bagaje", în care luăm de "toate" şi ne dorim să ne reîntoarcem pentru a mai putea povesti din cele ce am văzut, aşa cum şi la rândul meu încerc să fac de atâtea ori…

v      
 
Întrebarea care mă frământă ori de câte ori trebuie să mă apuc să scriu un eseu  despre căte o excursie, o călătorie, un pelerinaj sau un loc anume,  e cu ce să încep mai întâi şi întâi? Cum ar fi în cazul de faţă, despre Mânăstirea Bistriţa… Sunt atătea… mă gândesc la nişte date relevante despre ţinut, despre împrejurimi, despre toate culmile împădurite din jur, despre cei care şi-au pus amprenta asupra locurilor. Găsesc că nu ar fi  prea dificil într-o eră informatizată ca a noastră. M-aş documenta, lucru ce necesită atenţie, minuţiozitate aş zice mai corect şi, cu un élan, aproape juvenil, v-aş informa de cele aflate!

            Ei bine: totuşi aş zice să încep cu un “memento”, din care deja am postat mai sus un fragment, un îndemn afişat  chiar la intrarea în biserica mănăstirii Bistriţa şi care atrage atenţia celor ce îi trec pragul, oameni de-ai locului, călători de ocazie, pelerini, excursionişti, ş.a.m.d.

             Citindu-l alături de alţii şi impresionată de răndurile respective am decis să vă  împărtăşesc din el, deşi pe alocuri lipsesc căteva cuvinte din  pricina luminii ce s-a reflectat în instantul foto făcut la acel moment (mea culpa!). Cu toate aceste – în mare – pot desluşi textul  – drept pentru care iată mesajul plin de suport,  alinare şi îndrumare sufletească:

“Iubite frate!”

“De-ţi este sufletul zdrobit de cumplitele sarcini ale vieţii şi nimeni nu se apropie ca să te sprijine intră în Biserica Domnului şi cere de la El izbăvire (…)
De-ţi simţi inima pustie de orice (…)  bucurie, în mijlocul tuturor înşelăciunilor lumii (…) vino înaintea Altarului, cazi în genunchi şi te roagă.
Când eşti apucat năpraznic de valul deznădăjduirii, din pricina răutăţii oamenilor, care din toate părţile te înconjoară, nu sta nici o clipă cu sufletul nelucrător, ci te roagă!
Tot ce te striveşte: păcatul tău sau al altora, slăbiciunea, ispita, boala sau sărăcia, numai cu un suflet puternic, luminat prin rugăciune, poate fi înlăturat.
Deci te roagă!
Rugăciunea este pentru sufletul tău ceea ce este respiraţia pentru trup, aerul şi aripile pentru păsări, apa pentru peşti.
Fără o rugăciune fierbinte, smerită şi stăruitoare, nu este cu putinţă să trăim şi să biruim durerile în mijlocul lumii; atâta trăim, cât ne rugăm.
De aceea, iubite frate, ori de căte ori paşii tăi trec pe dinaintea unei biserici deschise, nu merge nepăsător mai departe şi nici nu te mulţumi cu o singură cruce, făcută mecanic pe chipul tău, ci intră înăuntrul ei, aprinde o lumânare, smerit, în faţa Altarului şi cazi în genunchi pentru o clipă în faţa îndurării Domnului care locuieşte într-însul, şi vei vedea cum pe dată te vei ridica luminat şi măntuit de ajutorul Celui ce este Dumnezeul tău!
Aşa, frate, nu uita că toată înţelepciunea vieţii stă cuprinsă tainic în aceste cuvinte: roagă-te, roagă-te, roagă-te!
Şi munceşte cu spor şi cinstit oriunde vei fi rănduit. Noi rugăm pe Dumnezeu să te binecuvânteze cu sănătate trupească şi sufletească, cu belşug şi pace!”


v      

             
            Se spune că în timpul lui Vlad Călugăru, într-un act datat la 16 martie 1494 s-a făcut prima atestare documentară a ctitoriei boierilor craioveşti. Mânăstirea Bistriţa aflată în satul cu acelaşi nume şi  aparţinând de comuna Costeşti din Vâlcea (Oltenia) este aşezată chiar la poalele muntelui Măgura Bistriţei, pe malul drept al râului cu acelaşi nume, la ieşirea din cel mai îngust defileu al ţării.





Marele Ban al Olteniei, Barbu Craiovescu pe la anul 1497 a adus de la Constantinopole, moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul (780-842) ce devin astfel tezaurul lăcaşului, prin faptul că de-a lungul timpului s-a dovedit a fi purtător de mari daruri pentru cei care au trecut porţile mânăstirii. Legende de tot felul însoţesc istoria acestor moaşte, pentru ca la 1656, Constantin Voievod (Constantin Şerban Basarab) să doneze bisericii pentru a fi aşezate moaştele, o raclă de argint.  


 La 1600, Mihai Viteazul, bănişor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti conform datelor istorice cumpără satul “Costeştii moşnenesc” pe care îl donează aceleiaşi mânăstiri.
 Şi Constantin Brâncoveanu la 1683 face donaţii: cărţi liturgice, obiecte de cult,  un clopot de cca. 800 kg, de o valore deosebită, policandrul cu ouă de struţ lucrat la Viena, precum şi o icoană făcătoare de minuni.

  Istoria consemnează tot aici despre importanţa locului, lăcaş de cultură, unde se consemnează într-un hrisov de la 10 noiembrie 1508 din timpul lui Mihnea Vodă  a fi fost tipărită prima carte în limbă română şi intitulată “Liturghierul slavon al călugărului Macarie”. La 1573 în acelaşi lăcaş este redactată scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung. Ulterior, la 1620, Mihail Moxa scrie “prima istorie universală” intitulată “Cronograful Ţării Româneşti”.
Acte, cărţi, hrisoave au fost scrise şi transcrise în acest loc de învăţătură şi cultură. Despre toate acestea şi multe altele puteţi citi aici. De altfel, locul mânăstiresc de-a lungul vremurilor a consemnat nenumărate evenimente, situaţii şi stări, precum şi despre funcţionarea în perioada 1877-1888 a unui spital militar, apoi între 1883-1898 a unei şcoli militare. Ca mai apoi, undeva până la 1948 să  fi fost o şcoală de fete şi chiar şi un atelier pentru confecţionarea covoarelor “persane”. Tot istoria a consemnat şi perioade grele, de restrişte, ajungăndu-se până la desfiinţarea în anul 1959 a obştii de maici înfiinţate pe la 1948.
Istoria consemnează totul.

Aşa cum consemnează şi despre cutremurul din 1838 în urma căruia vor urma 10 ani de restaurare, de la 1846 din timpul domnitorului Gheorghe Bibescu până la 1855 în vremea domnitorului Ştirbei Vodă când se va sfinţii Biserica cu Hramul Adormirea Maicii Domnului, construcţie în stil neogotic, şi având executată pictură de tip monumental cu registru larg de către Gheorghe Tattarescu la anul 1850.
De mai sunt şi alte date istorice, ei bine, vă las pe dumneavostră să le căutaţi, să le descoperiţi şi dacă veţi avea dorinţă poate veţi dori ca într-o bună zi să şi vizitaţi acest locaş şi aceste plaiuri deosebite. Personal sper să mă pot reîntoarce şi eu într-o zi pentru a vedea şi Muzeul tiparului şi cărţii bisericeşti vălcene şi care s-ar afla tot în incinta Mânăstirii. Până atunci vă las să vă faceţi o impresie prin prisma instanturilor foto surprinse în toamna anului trecut când m-am îmbarcat şi eu la bordul unui autocar cu tot sufletul plin de speranţă şi de optimism…  













Foto: arhiva personală (noiembrie 2012)
click pe prima poză pentru colaj foto în format mărit;

2 comentarii:

  1. Foarte frumoasa postarea! Nu am vizitat inca Manastirea Bistrita dar o trec pe lista mea

    RăspundețiȘtergere
  2. Aşa să faci, să o treci!urmează să mai fac un post cu mai multe foto surprinzătoare! Bistriţa are ceva aparte! şi mi-am adus aminte că şi eu sunt adepta călătoriilor de grup cu autocarul... şi o să mai merg.. sper...

    RăspundețiȘtergere

Thanks for coming by my blog and for your fantastic thoughts and comments!! I appreciate your precious invested time in the reading of my posts and I'll visit you, as soon as I can, in the next available period of time. Have a positive and awesome day! Be joyful, amazing and never give up to smile! Stunning things are all over! All the best!

Warning:
Please, to consider, and do not intend to leave anonymous messages that anyway can be/will be considered spam. All the unsolicited messages (in commercial purpose or otherwise) will be deleted if their purpose is to be potentially harmful to this blog. Also, not allowed for commercial advertisement to let any unsolicited links!!

(NB/ So all the anonymous messages will be considered as *spam* by the system.)

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...