luni, 8 aprilie 2013

Drumuri de suflet: Prislopul Părintelui Arsenie Boca

          
          Ştiu că am zis că vă voi povesti despre Hurezu ori Hurezi, de vreţi, din perspectivă arhitectonică şi despre celebrul stil brâncovenesc şi am promis chiar că vă voi delecta cu un loc de reală poveste, istorica Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi chiar am zis că voi scrie  despre câteva preparate coreene, despre kimchi (despre pasiunea pentru bucătaria etnică – deh). Ei bine – mă îndepărtez un pic, doar pentru o vreme, de acestea spuse, cu promisiunea de a nu le lăsa prea mult deoparte,  pentru ca acum să vă supun atenţiei un subiect despre care am scris deja, de ceva  vreme, un eseu.
          E o privire contemplativă, un scurt, hai să-i zicem descriptium narativ, mă tem că e greşit să-l calific chiar aşa, dar memoria afectivă mă îndreptăţeşte să-l consider astfel.
          Deci – fără modificări majore aduse textului iniţial şi datat 28 noiembrie 2012 imediat după frumoasa călătorie tomnatică în Ţara Haţegului – vă las să vă delectaţi cu imaginile surprinse şi sper plăcute vizual...


Pe urmele Sfântului Ardealului la Prislop.
In Memoriam: Părintele Arsenie Boca
 29 septembrie 1910 – 28 noiembrie 1989
          Am pornit la drum către biserica Mănăstirii Prislop din pădurile Silvaşului în două ocazii, în două anotimpuri, din doi ani diferiţi - vara lui 2011 şi toamna lui 2012... Un noroc. Aşa îl socotesc - un noroc al meu de a ajunge pe îndepărtatele plaiuri transilvane din Ţara Haţegului pentru a capta imaginea locurilor şi o dată cu ele şi o emoţie sufletească anume…”emoţie” ce se numeşte Părintele Arsenie Boca!

Despre această emoţie numită Părintele Arsenie Boca - Sfăntul Ardealului cred eu că vă puteţi face o idee parcurgând şi rândurile dedicate acestuia din eseul fotografic făcut de Roxana, pe blogul de călătorii, “De vorbă cu sfinţii la Sâmbăta de Sus – Mânăstirea Brîncoveanu”, un alt loc mirific, de poveste sau de legendă…
Prislop / toamna lui 2012

 Ei bine – eu am mers “să stau de vorbă cu sfinţii” la Prislop ca într-o emoţie dificil de descris.

Şi poate că tocmai această emoţie de care vă zic vă va face să vă doriţi să călătoriţi tocmai până la poalele Munţilor Poiana Ruscă la o altitudine de 580 m. Aici de cum veţi ajunge veţi observa cum încet – încet priveliştile din jur pun stăpânire pe întreaga fiinţă…verdele brazilor, foşnetul foioaselor şi al sălciilor, sclipirile pietrelor, … veţi simţi cum totul te îndeamnă să contempli, să nu încetezi să observi oamenii şi locurile şi să te minunezi. Si toate acestea imediat de cum intri pe poarta mânăstirii. Acum gândesc -  privind la instantaneele făcute - şi recunosc că mă încearcă păreri de rău, mă mustru singură că n-am găsit cele mai bune unghiuri şi că n-am cuprins chiar totul. Dar cred că dacă stau şi mă gândesc mai bine – data viitoare, căci sigur există posibilitatea aceasta, deci zic: data viitoare îmi propun să aflu mai multe şi să reţin şi mai mult prin lentila sufletului şi prin obiectivul magic al aparatului foto. Şi poate că data viitoare – ploaia care mi-a însoţit paşii în ambele pelerinaje ca o plăngere în surdină, ploaia se va transforma în blănde raze de soare…
vara lui 2011


Aş fi vrut să vă pot descrie în clar tot acest “miraj”, să vă zugrăvesc culorile diferite ale Prislopului din vară sau toamnă. Aş fi vrut să vă pot descrie poteca ce trebuie urmată de la intrarea în mânăstire, apoi de-a lungul aşezământului de maici, potecă străjuită de brazi uriaşi şi sălcii curgătoare până la clopotniţa construită de însuşi Părintele Arsenie Boca pe stâncăria unui deluşor de lângă biserică.
vara lui 2011 
vara lui 2011
toamna lui 2012toamna lui 2012

                 Mi-ar plăcea să cred că pot reuşi să vă descriu aşa într-o manieră pastelată, peisajul în care se află Biserica Sfintei Treimi, biserică ce încă mai poartă urme ale picturilor restaurate in 1759.  Mi-ar plăcea să vă pot povesti despre cei trei ctitori ai acestui aşezământ: primul întemeiător – Sfântul Nicodim între anii 1399-1405, al doilea ctitor – Domniţa Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Voda Basarab - între anii 1560-1580 şi al treilea ctitor: Ieromonahul Arsenie Boca care între anii 1948-1988 personal a conceput şi urmărit toate lucrările de amenajare, construcţie şi înfrumuseţare a locurilor mânăstireşti de la Prislop.




Aş fi vrut să pot convinge descriptiv vorbind despre tot ceea ce ochiul reţine – vorbesc despre ochiul interior al sufletului sau al gândului…

Cum aş putea descrie liniştea din jur ce te înconjoară urcănd pe cărarea spre mormântul Părintelui Arsenie Boca, Sfântul Ardealului? E adevărat că îţi auzi propria suflare, îi mai auzi chiar şi pe ceilalţi şi tot adevărat e că nu te poţi declara obosit…urci şi îţi spui că locurile acele au putere măngâietoare şi vindecătoare… Şi totul capătă sens: urci…pas cu pas alături de toţi ceilalţi prin Prislopul lui Arsenie Boca, o parte de Rai, de bine-cuvăntare ca un balsam pentru suflet.     2011   
vara lui 2011 toamna lui 20122012

              Câteva clipe le petreci la mormânul său, alături de toţi, cei care ca şi tine, vor să vorbească cu un sfânt sau cel puţin să se încredinţeze ca au ajuns acolo lângă locul unde odihneşte unul.
 2011
Prislop 2011Prislop 20122012
           Şi apoi, poate ceva mai înseninat, mai uşurat, mai altfel, poate chiar luminat, tot urmănd o potecă din spatele unui pâlc de brazi ce-i străjuiesc locul de odihnă al celui de atâţia ani căutat, într-o alternanţă de coborât şi iar suiş prin pădure - cobori, cu mare băgare de seamă, spre ceea ce e numită “Casa Sfântului”,  o chilie săpată în stăncă de Sfântul Ioan de la Prislop, sihastru ce a trăit pe meleagurile acestea prin secolele  XV- XVI.

                         Şi iarăşi – poposeşti…o mică vorbă spui, îţi spui, mai spui…priveşti, gândeşti, năzuieşti că ai fost ascultat sau că ai înţeles, păstrând speranţa că poate vei mai reveni sau că vei povesti şi altora, că vei împărtăşi, măcar un strop – dar din dar, o mică promisiune de rai…



Sunt multe de povestit, de descris şi poate de aceea nu pot face un portret fidel al Prislopului cel plin de minuni şi al Părintelui Arsenie Boca, a tot ceea ce înseamnă - cu toate sursele informative posibile media. Poate că nu e întămplător să cred că îmi vor fi necesare vizite pe care să le fac şi iarna şi primăvara, fie de plouă sau nu. Cândva.  Am nădejdea reîntoarcerii într-un loc pe care vreau să îl cred al legendelor vii, un loc al trăirilor interioare, al reflecţiilor personale, al emoţiilor şi sentimentelor puternice, un loc în care să mă regăsesc ca acasă “vorbind”, însă, tainic “cu sfinţii”!
28 noiembrie 2012


                                      Spre poarta Mânăstirii - drum de iulie capricios...

            Clopotniţa ridicată în timpul vieţii părintelui şi aflată pe un deluşor, la acea dată, de un verde "cald"....




                 Mai ales în luna lui iulie - florile formează un frumos acoperământ la locul de odihnă al părintelui!




 Prislopul din vara lui 2011 învăluit într-un verde-smarald mirific... Încărcat de energie şi dorinţă de a mai reveni - o cărăruie abruptă ca aceasta nu se poate transforma în obstacol pentru pelerinul ce cu siguranţă dacă a văzut o dată Prislopul, se va reîntoarce curănd..

              Aşa cum am spus deja: o dată străbătute cărările minunate ale Prislopului, şansa revederii lor nu a întărziat să apară. La intrarea în Mânăstire: drum de toamnă târzie într-un noiembrie 2012 ploios....




Aşezământul şi poteca spre biserica Mânăstirii pe lângă sălciile ce străjuiesc pe malul apei...până spre urcuşul către minunata dumbravă unde se află mormântul Părintelui.








Prislop noiembrie 2012 - de aici începe urcuşul spre poieniţă, apoi spre locul de pelerinaj la mormântul părintelui, urmat de alt drum spre chilia Sf. Ioan de la Prislop.





                            Marea de flori aduse Părintelui şi despre care se spune că nu se ofilesc...




Un moment de tăină pentru fiecare. Un gând, o lumină, o aducere aminte... alinare!



Din nou la drum pe poteci în pantă şi apoi pe cărărui abrupte...spre chilia Sf. Ioan săpată în stâncă.




Păşim printre copacii aparent halucinanţi la prima vedere...






Calea de acces în interiorul chiliei... cu un pic de voinţă - efortul pare mic!


Cele două icoane despre care se povesteşte că au "puteri" sau "energii" miraculoase...



Drumul către şi dinspre (grota) chilia Sântului Ioan de la Prislop...




Un drum cu o marjă de accidentare ridicată...dar ce privelişti!!





                           
                  La întoarcere...un mic răgaz şi poţi să mai stai din nou de vorbă... după cum ziceam!




Şi iarăşi o scurtă  privire spre un loc de poveste.


Poze arhiva personală din  perioada:
Prislop iulie 2011;
Prislop noiembrie 2012
      
Nb. Despre Părintele Arsenie Boca stau mărturie sute şi sute de  pagini în care se relatează despre viaţa, activitatea şi preocupările sale. Ca exemplu pentru perioada privind prima parte a vieţii sale vă sugerez să parcurgeţi autobiografia datată 17 iulie 1945 şi semnată Ieromonahul Arsenie Boca la Râmnicu Vâlcii.
Autobiografie – Arsenie Boca http://www.arsenieboca.ro/
Alte surse info   
Gănduri culese…

Din mărturia Protos. Ghelasie Tepes (Sighisoara) despre Părintele Arsenie Boca:

“[...] - Despre viitor Părintele Arsenie a zis ceva?
- Despre viitor mi-a zis atunci când m-a întrebat câtă şcoală am făcut şi i-am zis că liceul. Mi-a zis:
Mă, du-te la şcoală şi fă şcoala, că o să vină vremea când cu 2-3 facultăţi nu ai unde să te angajezi”.
Şi a mai zis:
Vezi că eu nu mai prind vremea aceea, dar voi o prindeţi.
Şi uitaţi că am prins-o! Exact cum a zis părintele: cu 2-3 facultăţi nu avem unde să ne mai angajăm.”*
                       *(din volumul: “Părintele Arsenie Boca, Un om mai presus de oameni, vol. 4,     
                                                           Editura Agaton, 2011 preluare Internet)

             
             Documentary about "Father Arsenie Boca - The Man of God" (Sursa - internet);
             Un documentar despre viaţa şi activitatea Părintelui Ardealului - Arsenie Boca.
 ****

4 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. merită... adică ce tot spun!! e musai... să ajungi; încălţări adecvate şi liniştea ... te va împresura!! apoi - o să îmi scrii un eseu... ca să aflu ce te-a impresionat!!

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Indeed, it is a wonderful place to visit! Thank you for this lovely thought, Louisette! Happy sunday to you!

      Ștergere

Thanks for coming by my blog and for your fantastic thoughts and comments!! I appreciate your precious invested time in the reading of my posts and I'll visit you, as soon as I can, in the next available period of time. Have a positive and awesome day! Be joyful, amazing and never give up to smile! Stunning things are all over! All the best!

Warning:
Please, to consider, and do not intend to leave anonymous messages that anyway can be/will be considered spam. All the unsolicited messages (in commercial purpose or otherwise) will be deleted if their purpose is to be potentially harmful to this blog. Also, not allowed for commercial advertisement to let any unsolicited links!!

(NB/ So all the anonymous messages will be considered as *spam* by the system.)

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...